egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

In viata…

In linistea serii agonizezi un gand ce e legat de-o amintire si nepasator te agati de franghia ce pe nesimtite e incolacita de ani buni in jurul gatului tau. Ai vrea sa te pierzi pe o plaja fina brazdata de vant, dar ai corpul ars de arsita dorintei ce te tine rastignit in cotidian. Incerci sa zbieri din ecoul nefiintei tale si acel cineva care trebuie sa te auda nu este niciodata acolo. Poate ca e doar extazul urii neexprimate de atata timp ce zace nemiloasa in umbra unui fir de par. Adulmeci printre straini mirosul ce candva te-a facut uimitor de fericit. Pastrezi totusi in memoria ta laxa un iz de femeie perfecta ce o idolatrizai din rarunchii fintei tale. Mori incet ca un dumnezeu ce esti si nu vrei sa te sacrifici dupa ce deja ai murit de nenumarate ori pentru idealul tau. Ai devenit propriul tau oracol ce prezice destinul altora si nu al tau. Fiecare zi pentru tine e o nastere din nou, o lectie pe care o repeti la nesfarsit. Cauti noi droguri si extazul ce te duce pe culmile ce ti le-ai propus a le escalada, dar esti tras in jos mereu si mereu de avalansa gandurilor tale. Singur iti tabacesti pielea sufletului ce a devenit deja rigid la orice mangaiere a furtunii. In fiecare zi esti o alta piesa de pe tabla de sah a ascendentului ce-ti vegheaza umbra efemera. Tanjesti la dragoste, dar esti sortit sa nu o ai din grija absurda a unei puteri cosmice…te razvratesti si cu stupoare afli ca traiesti.

Reclame

2 răspunsuri la „In viata…

  1. Alex "Rudotel" Florescu 26 iunie 2012 la 20:17

    „Ai devenit propriul tau oracol ce prezice destinul altora si nu al tau”. Mda. Buna asta, Padre. In fapt, cel mai de cacat e ca tu iti croiesti destinul. Si, atunci cand realizezi asta si te desprinzi incet de fatalismul care ne caracterizeaza, o sa ai neplacuta surpriza sa afli ca poti fi ori master of puppets si sa te joci cu destinele altora (fie sa le prezici, fie sa-ti pui amprenta asupra lor) ori un umil cersetor incapabil sa-si croiasca propriul drum. Poti balansa cumva intre extreme? Zeu, muritor? Semizeii chiar exista? Poti fi tu unul?

    • egoverbal 26 iunie 2012 la 23:30

      Poate ca Alex, am fost predestinati sa fim cu totii zei, dar timpul ne-a „corcit” astfel incat ne-am complacut cu viata anosta de muritori. Frumoase remarcile de mai sus si pe pe langa faptul ca singur iti croiesti destinul, Cineva, e mereu acolo ca sa „invarta” roata destinului si care sa te ridice sau coboare in functie de propria implicare in viata. It’s karma you know…

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: