egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Arhive zilnice: 25 Iulie 2012

Arsita potopului

Ma risipesc ca negura in ceata datatoare de viata si respir mereu ca si cum ar fi ultima oara. Exersez zilnic echilibristica pe-ngusta sfoara a vietii si in mod voit serbez agonia si extazul unei voci din interiorul meu. Ma imprastii ca valurile marii sub greutatea lunii si a lumii ce-mi spurca divina imaginatie. Privesc in jur…nu sunt eu in tabloul magnificului pictor , iar ochii imi dau de gol hainele murdare, pline de darele lasate printre galmele de noroi izvorate din amestecul atator iluzii.

Astern pe foaie o memorie distorsionata evident de subconstient pentru a putea fi digerata mai usor de al meu ego plin de istoria banala a simplului fapt ca exist.

Traim cu totii intr-o grota plina de odioase sentimente ce candva alcatuiau oaze de infinita existenta. In seara asta, ascult bataia vantului din grota mea si cu stupoare constat ca usor si el se va stinge intr-un vijelios orgasm de soapte. Brusc nu mai ating realitatea subreda, iar ochii zburda cu nesat intr-un perfid, alternativ si grotesc peisaj…visez la gandul ca voi muri si inca nu-mi pot da seama cum va arata poarta ce o voi deschide cu bratele pline de ravna nepasarii de sine.

E o alta zi, sunt alte si alte perspective, iluzii si deceptii de atins. Focusez cu nemasurata atentie mana ce un chip angelic o va trece peste obrazul plin de riduri spunandu-mi cu sfarsire…te iubesc. Am invatat, meschin, sa devorez tot ceea ce se ascunde in scoicile pierdute de catre altii prin viata. Uneori ma napustesc asupra haosului, iar el dispare ca sa reapara neprevazut intr-o alta realitate constienta. Am ramas singur in paradisul pierdut si nu pot spune cat imi e de dor…de mine, de omul sters ce stralucea in iluzii optice plasmuite de speranta.

%d blogeri au apreciat asta: