egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Arhive lunare: Noiembrie 2012

Front deschis

Nepasatoare, patrunde ceata indestulata de agitatia lumii, in sensul de rotatie al pamantului ce-si striga cu disperare polii eticii si ai moralitatii umane. Devenim peste noapte milioane de suflete umblatoare pline de cancerul unei societati fara scrupule si idealuri. Ne nastem puri si de la prima gura de aer inspirata ne umplem plamanii gandului cu murdaria ce cloceste in atmosfera plina de ura a semenului. Privesti in jur si vezi strigoi fara lacrimi sau vampiri mutilati, ce absorb de energie corola de minuni a universului vazut. Nu ne mai permitem luxul de  a respira aerul fara impuritatile poluarii mentale si nici nu vrem sa o mai facem, fiindca in umbra decadentei morale se ascunde intotdeauna si neapasarea fata de sine si de ceilalti. Vad atat de multi oameni cu ochii goi si imi e teama sa-i privesc de frica golului ce ar putea sa-mi nimiceasca si ultimul gram de inocenta devenita deja subiect tabu. Daca nu vom privi lumea cu ochii copilului ce l-am posedat odata, nici macar o raza de soare nu va mai fi capabila sa atinga ridurile absentei macabre in care ne regasim. Suntem oaze de energie pura, uitam sa privim in ansamblu si mai ales lehamitea veacului nu ne lasa sa ne regasim locul potrivit in puzzle-ul armonios de nimicitor al nimicului maret ce ne inconjoara. Ne nastem cu cate o Sodoma si Gomora in fiecare dintre noi, dar ochii inimii nu vad inca frumusetea si drumul spre Edenul din care amintirea ne-a izgonit si ne-a nascut. Sange si carne, lut si suflare, inger si demon suntem, dar sufletul nu este decat cheia spre paralelul univers la care inevitabil vom accede. Suntem doar glasuri uneori vazute, alteori imaginabile, suntem cyborgii lumii de mijloc in care izbitor ne lovim de glasul copilului din noi.

Anunțuri

Capat de ruga

Insesizabil patrunde in inima si in suflet inghetul prapastios si tulbure al sfarsitului, scris pe foaia destinului, ce sta pastrata cu mare pret in seiful invizibil al luminii. Privesti in golul dintre tine si propriul tau ego, iar rasaritul de soare nu-ti mai pare a fi acum decat povara ce o ingropi in undele cerebrale ale cortexului ce mimeaza ca impinge sangele in aortele gandirii, sub influenta lunii pline. Esti gol acum, asa cum ai fost dintotdeauna, esti liber acum asa cum ti-ai fi dorit in universul paralel sa fi, esti plin de regretul unui singur lucru fara de care nu ai fi putut trai, nu ai invatat niciodata sa iubesti…sa te afunzi si sa respiri in oceanul nemarginit si limpede al existentialitatii. Cum ar fi fost? cum? cum ar fi aratat colajul plin de nenumarate curcubee in care sa tresari la vibratia unei soapte? Incerci sa-ti amintesti ca rugul pe care ai ars o viata intreaga, de fapt nu este al tau, nu a fost si nu va fi vreodata decat o simbioza mentala intre doua impulsuri scapate de sub control. Vrei sa te reintorci si te intrebi, ce ai facut? Nu esti de-acum decat o lumina care imprastie in jurul ei, intunericul deliric al inchisorii infinite de rugi. Speri sa visezi, dar nu este asa cum crezi tu, demonul s-a trezit dinainte ca tu sa te nasti, iar acum ti-a ucis dreptul de a te renaste inca o data in edenul nemilos de sincer. Gandul este prea fragil ca sa te primeasca in adierea lui, iar ura deja umple vazduhul din care faci parte. Te intrebi, unde e dragostea? Acum de fapt, intelegi ca ea, nu s-a nascut pentru tine, ci te-a omis voit, pentru ca tu, sa fi cel care o va demasca in sine, ca tu sa fi cel care o va implora cand va fi prea tarziu sa stea in lumina pe care n-ai atins-o niciodata.

Straveziul cetii

Daca sacrificiul cere viata, sa marsaluim cu totii in abisul de zambete al copilariei uitate candva intr-o oaza de alb. Sa uitam pentru fractiuni de secunda ca pamantul e rotund si sa il framantam ca pe o plastilina in lumina palida a soarelui ce odinioara mangaia crestetul copilului din noi. E clar ca nebunia nu poate fi decat o lipsa totala a jocului pornit din nevinovatia cu care o stea se stinge pe cerul strajuit de luna metamorfozata in milioane de surasuri. Mai atinge o coarda de chitara, fii inocent si zburda printre oameni ca intr-un camp minat, nu-ti mai aminti de ridul ce se naste din ura-ti morbida si cauta…cauta la nesfarsit copilul care-alearga fara de oboseala spre paradisul lasat in paragina odata cu plecarea celui mai frumos inger. Totul s-a schimbat in jur, dar ma regasesc intotdeauna in negrul opac al sunetului ce intruchipeaza ca intr-un basm linistea iertarii de sine. Se-asterne pe o lacrima uneori ceata si de atatea sacrificii ma simt istovit, dar nu uit ca acolo in departarea culorii din iris este izbavirea celui ce candva a fost doar…un copil.

Abis de rai

Am pătat drumuri mult prea lungi cu sângele celui ce am fost, mi-am spus, dar asta nu m-a împiedicat niciodată să-mi subminez amintirile readucandu-le în prim planul prezentului din care adeseori mă retrag în căutarea serenității. Singur împotriva umbrelor din neantul dinamitat de atâta sentiment…mă ridic, șoptesc și admir culoarea din ochii pescărușului ce zboară fericit, simplu și neatins de mantia curcubeului invizibil. Ai ajuns vreodată acolo sus unde aerul e tot una cu trecutul și viitorul, rarefiat și plin de cristalele nemuririi? Câte-odată privesc în oglindă un alt om, pe care îl știu dintotdeauna, care se transpune de infinite ori în carnea și oasele actorului mult prea netalentat ce nu ridică vreodată audiența în picioare, ci o aduce în extaz.

Mă regăsesc în tine, în suflul tău, în orașul lacrimilor tale și în inelul plin de parfumul atâtor insomnii. Visele încetează mereu dimineață, deși ele continuă în subconștientul nostru și se perindă pe retina veșnic patată de mozaicul clipei. Încerc să mă ascund, să mă fac nevăzut, să te cuprind într-un gând și să te ucid pentru a te reînvia atunci când am nevoie de o mână calmă care să-mi extragă pumnalul aroganței și al nepăsării din orbita minții. Te destram în milioane de particule gândindu-mă că tu ești doar un alter ego.

Stai ascuns într-un gând ce tinde să devină infinit și care te copleșește pe măsura speranței tale macabre…

%d blogeri au apreciat asta: