egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Apocalipsa perfecta

E o alta zi in care tacerea se lasa pictata pe mozaicul geros al iernii. Auzi sub diverse forme neaua topindu-se lasciv in oceanul de negru al orasului si intr-un final te hotarasti sa pleci la drum, singur din nou. Iti spui ca primul pas e intotdeauna cel mai greu, dar nu e asa. Incepi sa mergi, alergi si nu faci decat sa te repeti involuntar gandindu-te la primul pas. Ai cam uitat sa respiri aerul rarefiat al acestei lumi si intinzi nepasator masca regretelor dincolo de oglinda paralela. Erai pregatit de sfarsit. Care sfarsit? te intreaba dualismul din tine. Te asteptai ca astazi sa fi fost doar liniste in inimi si iti vine sa strigi din toata fiinta…nimic nu e nou sub soare. In ultimul timp, pe strada ta, soarele sta pictat pe acelasi perete plin de graffiti. E singurul soare pe care l-ai cunoscut vreodata. Oare chiar trebuia sa fie sfarsitul lumii sau a fost si este continuu sfarsitul lumii noastre interioare? Mai cade un fulg, mai trece un minut anost din viata si realizezi ca sfarsitul apocaliptic pe care il astepti, se perinda prin fata ochilor tai pana atunci cand simturile, tocite ca si penita stiloului, te vor parasi. Pana acum ai fost credincios unui ideal, ai fost credincios vietii, dar aflii constant ca, clipa nu-ti apartine si ca enigma existentei tale ai dezlegat-o din momentul primului sacrificiu facut. In tine, tu, inglobezi mitul apocalipsei fara de sfarsit.

Reclame

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: