egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Afrodita

Induiosator de sublima, traverseaza imagini sub clar de luna, sirena sentimentelor acustice. Am prins aripi in inertia faptelor. Te-am zarit intr-o mare de oameni si am stiut din prima clipa ca esti a mea. Acum cerul e mult mai cald, iar pamantul meu a incetat sa-si mai schimbe haotic polii magnetici ai mintii si ai inimii. Ca o craiasa guvernezi peste tot universul deliric si sacru al pandorei mele. E atat de multa liniste si cred pentru o clipa ca visez, dar tu-mi dezlegi blestemul singuratatii. Din vulgaritatea animalica ce mi-a patat haina, de-acum nu a mai ramas decat mirare si iubire. Pana sa-ti intampin pentru intaia oara privirea, totul parea ireal de interzis. Esti ingerul ce mi-a fost incredintat spre a ma inalta in vazduhul nemarginit al dragostei. Te primesc ca si cum mi-ai apartine dintotdeauna si astept sa te asezi in locul din care candva ai fost luata. Doar tu imi poti fi calauza in viata asta cat si-n cea de apoi. In ultimul timp ma joc cu, cuvinte si cu fluturii din stomac care se napustesc cu agresivitate, spargandu-mi plamanii. Zambesc din nou pentru ca tu zambesti si radiezi a Valhallei lumina. E doisprezece fix, nu am tigari si ma opresc. Trag o gura mare de aer si te visez cu ochii deschisi. Orasul s-a oprit si-acum simt ca te tin de mana. Nu poti fi o alta naluca fiindca deja iti simt inima pulsand. Suntem ca un ecou perfect, ce strapunge timpane sparte de ura. Ziua de ieri se pierde deja in amintirea zilei de azi si sper, sper sa ard portile timpului ce ne-au tinut captivi atata timp intr-un labirint infinit. Aud dupa multa vreme cum zapada inghetata trosneste sub pasii mei, si ma bucur fiindca incep sa las ceva impregnat in timp, o urma. Visez la clipa cand urmele noastre se vor uni intr-una singura ingloband tandretea, puritatea si armonia unei vaste suburbii de sentimente. Fara sa-mi dau seama am declansat o avalansa de trairi si am deschis celula zavorata a simturilor dezlantuite acum de tine. Am reusit sa fac din ingustele strazi, imense metropole de dialog. Privesc la o poza, la singurul lucru ce stapaneste timpul si de pretutindeni aud vocile ielelor care-mi soptesc…e vremea sa fii fericit.

Reclame

3 răspunsuri la „Afrodita

  1. Raluca Andronic 10 februarie 2013 la 22:10

    Tu scrii cu sufletul, te invidiez pentru emotiile, trairile pe care le ai si care duc la textele astea frumoase. Ma bucur ca mai sunt oameni care cred in dragoste si…in fericire 🙂
    Chapeau bas 🙂

  2. egoverbal 11 februarie 2013 la 15:24

    Poate ca ar trebui sa ne scriem cu totii vietile pornind de la a vedea cu sufletul tot ceea ce ne inconjoara. Iti multumesc pentru simplul fapt ca imi „citesti” emotiile si trairile.

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: