egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Nemesis

Ne complicam in simplitate, cu fata la soare ne stingem sau suntem deja muribunzi compatimind sirena unui far mult prea indepartat. E ucigator de real sentimentul de goliciune cu care te trezesti dimineata si totusi inca mai exista ceva care te mentine inca activ si care nu lasa dorinta sa-ti stearga crima prematura a gandului. Te-ai obisnuit sa mori la nesfarsit pentru inimi ce nu au pulsat vreo clipa macar, pentru tine. Intrebarile tale fara raspuns s-au multiplicat din momentul in care ti-ai permis luxul de a iubi. Te intrebi de ce e totul atat de complicat in universul simplist al vointei si al interactionarii? As putea sa-ti indic unul dintre raspunsuri: omul a incercat sa fie complex omitand etapele suicidului psihic si verbal, iar acum se afla in cea mai perfida lumina, aceea de a se complace euforic intr-o complexitate si neingaduinta fatala. Ai incercat vreodata sa zbori alaturi de fluturii ce-ti exaltau fiinta? Ai sa-mi raspunzi, ca soarele era mult prea negru pentru a putea sa-ti intinzi aripile. Simplitatea nu poate fi decat infinita, asa cum si complexitatea are nevoie, alaturi de pian si de iscusinta pianistului marginit de clapele acestuia. De fiecare data cand deschizi ochii, te simti doborat de cromatica mult prea complexa, care iti inunda simturile abia impietrite de himerele noptii. Te gandesti la tot ce-ati fost si usor ca printr-o bruma, o lacrima se hotaraste sa paraseasca marea pe semne inca lina si nevarsata in paharul durerii. Pentru tine, „bad timing-ul” a devenit scopul, obsesia, si nebunia care te mentine viu in vulcanul plin de cenusa al lumii. Te lupti cu gandul unui viitor mai bun, dar care mai apoi nu se oglindeste in suprafata lucioasa a realitatii. Cu totii, am complicat lumea in care zabovim pentru o clipa in eternitate. Am devenit zadarnici si ne pierdem constiinta ori suntem deja in metastaza oracolului existential. Iubirea este totul. Doar dragostea ne poate salva pe toti, chiar si pe cei ce ispasesc sentinte grele in lagarele singuratatii. Un lucru este cert, nu mai putem trai cu noi insine si complicam voit, o armonie simpla de cuvinte. Ne-am dezvatat sa traim alaturi, iar acum traim, pe spatele ingerilor si am devenit greoi si anosti, gnostici si plini de ura. Ce-ar fi sa invatam impreuna sa pictam din nou unii in inimile celorlalti si sa capitulam pe frontul rosu si negru al dualismului si egocentrismului. Cu o oarecare teama, urmeaza, rapus fiind, sa inchizi ochii spre a porni in cautarea nimicului din noaptea linistii negraite. Ai devenit de-acum atat de complex de simplu, incat rotesti cu privirea acul busolei metaforice…

60555_511390398880215_1764187243_n

Reclame

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: