egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Gratii în deșert de onix

În suferință vei găsi întotdeauna alinare. În handicapul tău vei regăsi dorința de a iubi un zâmbet cald neatins de prea multe ierni ninse încet. În nimicnicia ta vei fi întotdeauna iubit necondiționat. Dintr-o privire ai să fii surprins cât de multe minuni poți zări în jurul tău, într-o lume în care umbra tuturor, din albul deschis s-a transformat în negrul abisal al infernului văzut și nevăzut cu care se luptă persoana umană. La un moment dat, liniile orizontului se despică incert în forme geometrice lipsite de sentiment, dar lucrul ăsta nu face altceva decât să evidențieze puterea dorinței schimbării. Miracolele se limpezesc în tumultul de lacrimi interioare doar atunci când mintea percepe integritatea mentală și corporală pe care o porți din motive care nu țin de tine și pe care alții și le doresc cu nesaț. Poate că gustul amar pe care omul individualist  îl încearcă prin viziunea darwinistă lipsită de culoare si sens, în încercarea de a stăpâni moralitatea îndoielnică a lumii sale, nu este altceva decât trauma universală și repetitivă a originii noastre. Nu știm niciodată să administrăm dozele nemuririi cu care am fost înzestrați. Am impresia uneori că le pierdem încă de la descoperirea primului anotimp. Suntem în stare de șoc toată viața după ce trecem prin poarta eternității care se vrea a fi răscumpărată mai apoi. Drumul de întoarcere e un sisif sfâșietor și macabru prin care te lupți să-ți stăpânești  propria greutate călcând pe jarul roșu și mut al strigătului oscilant pe care îl auzi doar tu. Atunci când conștientizezi cât de imperfect și strâmb metaforic ești, lași negrul să te acopere asemenea unei mantii sub care te faci nevăzut; captiv, dar totuși în libertate. În suferință vei găsi întotdeauna alinare și asta fiindcă ai fost născut din suferință și te vei stinge în aceeași stare de neîmplinire resimțită de-a lungul vieții tale obscure. Algebra faptelor nu a fost pe deplin înțeleasă în deriva în care te-ai chinuit să nu pieri fără a lăsa o urmă de tine. Fiecare pas dinamitează o traumă și o neîmplinire. Fiecare rid ce se adâncește pe chipul tău ascunde clipe de enormă tortură. Fiecare privire pierdută te trimite sistematic în punctul cel mai de jos al sinonimiei amintirilor. Prin minte se zbate un freamăt de toamnă și vrei ca acel miracol să anime din nou globulele celulei dedublate. Alergi printr-o noapte vampirică, rece, adâncă, nestăpânită…alergi prin amintiri, prin propria-ți viață apocaliptică. Alergi nestăpânit spre sfârșitul care nu-i aici.

456644_517508788268376_228594134_o

Reclame

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: