egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

λάμα σαβαχθανί

Îmi aprind o țigară, probabil că lucrul ăsta minuscul mă va și omorâ la un moment dat și brusc realizez că pe lumea asta niciunul dintre noi nu are nimic de pierdut, dar absolut nimic fiindcă nimicul nu ne aparține. Deși totul ne-a fost lăsat spre a ne bucura de el, prin sentimente, mărunțișurile macină întotdeauna ființa care se află într-o constantă nefastă de agitație și singurătate. Ce-i drept am venit goi și singuri în universul ăsta patetic prin care mișunăm asemenea unor fluturi care se metamorfozează într-o clipire și mor striviți de găurile lăsate în urma lor de bătaia mult prea largă a aripilor. În schimb, în noi găsim ferestre…suntem plini de ferestre pe care negura le aburește și le transformă în nimic. Culmea e că dincolo de ferestre ne aflăm în închisoarea veșnică a neputinței. Această oloagă diformă numită viață ne amăgește în decursul anilor și uită să ne și învețe cum s-o trăim. În ființa-mi insignifiantă stă o fereastră închisă audienței și șoaptelor. Tot încerc să o sparg, poate, poate voi reuși să te văd pe tine, umbra care-mi călăuzești pașii suav în teritoriul inamic. Dinafară nu e nimic de văzut, puhoiul lumii a șters cu privirea frumosul relativ de-odinioară. Singura cale de intrare ar fi să-ți deschid micul oblon rămas fidel propriului meu zeu anonim. Țin în mână o pală de nisip udată de valuri. Deja aprind o altă țigară netângă si puțin îndoită de greutatea cuvintelor aflate în aerul expirat. Vizibilitatea în jurul meu scade treptat și uit cum arată măcar un suflet de om. Gustul femeii zace într-o cană plină de zațul ispitei ce am băut-o crezând că-mi va vindeca molima patimilor. E zarvă, probabil și ea izvorâtă din nimic. Gonesc agale după prototipuri de zâmbete iraționale și indecise. E moarte în jur și totuși pot doar s-o adulmec trăgând încă un fum. Nu mai risc nimic fiindcă nimicul știu că nu mă va risca, fiindu-i imposibilă sinuoasa cale a dragostei. Mitul cu a fi sau a nu fi precede ultimul meu gând, poate un pic prea melancolic și lasciv. Cuvintele rămân în grota plămânilor mei, jucându-se cu fumul ce le sodomizează și le schimbă sensul aprioric. Am să plec cândva, iar tu din păcate nici nu ai să observi cele douăzeci si unu de grame care te vor înconjura pentru restul zilelor tale, nu ai să observi fumul țigării ultimului gând.

Reclame

Un răspuns la „λάμα σαβαχθανί

  1. allexyanna 27 februarie 2014 la 15:07

    Acest material a fost distribuit in „Joia altor puncte de vedere” pe pagina Allexyanna.

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: