egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Pietre divine

Toate pietrele albe ascund esențe tari de negru adânc îngropate în miezul desfrânat de simplu. Orice vas plin de materie este viu și se frământă cu sudoare și exces de speranță. Vuietul pe care-l auzi bătând în stoluri de carii nu e nimic altceva decât un univers nedescoperit și frenetic. Frunza plăpândă ce-și ia adio de la ramura pe care a străjuit-o, se îndreaptă cu repeziciune către un alt destin măreț, spre odihnă și desfătare. Suntem cu toții păsările aceluiași stol închipuit. Zburăm păstrând în aripi sclipiciul magic al chintesenței exhaustive. Ne feliem existența în particule atomice de unicitate. Suntem regi și regine de piatră și de foc lansându-ne sufletele în navete spațiale unii către alții spre planete confuze și fragile. Nostalgia zborului și a jocului ne menține spiritele în epicentre de maximă securitate psihică și deifică. În unii dintre noi noaptea polară a devenit zi, spărgând și lovind încă cu putere pietrele-n alb. Ne clădim munții, piatră cu piatră, alergând în maratonul vieții noastre pentru ca mai apoi alți temerari să apară și să le cucerească înălțimile rarefiate de necunoscut și splendoare. Apăsăm prea tare cu tălpile, pământul sfânt ce ne este tată și mentor în același timp. Ne chircim în pântecele timpului asemenea unor viermi de mătase. Nu mai avem clemența inimii, nici logica minții, iar ochii privesc în gol la abisul de negru chiar chiar dacă din neant primim scrisori divine de pace lăuntrică. Am înfiat demonul ce ne sleiește de karmă și existam în neființa unui grăunte de muștar picant și dulce. În loc să ne pictăm viețile nu mai știm decât a le pigmenta în nonculori epocale. Nu mai avem din ce cupe să bem știința fericirii și nu facem altceva decât să o împrumutăm de la second handul interior al vecinului deja muribund. Totul se corupe dinăuntru spre dinafară ca și cum un cancer infectat și injectat în vene prea subțiri, ce se sparg ca stropii de ploaie pe acoperișuri superficiale și anoste. Suntem cu toții pietre albe pure ce se înnegresc stând prea mult în focul unui infern metaforic și lugubru.

Reclame

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: