egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Arhive lunare: Februarie 2014

Howlin soul

Let me go inside my window,

Let me fly to the deep blue sea,

Let me walk inside my fire,

Let the child play all alone.

 

You know me like you know freedom

And you start becoming wild.

After hours of damnation

The wolfpack is coming home.

 

Let me be the sun uprising

In the middle of the soul,

I remember all these feelings

Just before I stand alone.

Anunțuri

Perpetuum mobile nelumesc

Atunci cand te-ai pierdut in spatele mastii nu inseamna ca ai fost infrant, ci doar traiesti intens, in felul tau, urmand linia melodica a  trupurilor goale ce le-ai strans in brate. Stii deja cum sa opresti timpul pentru a te bucura de un zambet, de o lacrima sau de o soapta, dar nu stii sa faci parte din el.  Esti pe cont propriu. Te-ai rupt in doua, sfasiindu-ti mantia ce-ti invelea sufletul firav si totusi atat de batran. Te intrebi ce va fi? Vei primi un raspuns mistic intesat cu o mie de intrebari. Ai simtit ca esti reintregit dupa atata vreme de exil si strigat, dar acum ce se va intampla? ai sa ramai acelasi personaj pustiit de un zambet abia scapat printre grimase…ori vei urca treptele ce-ti erau pregatite cu sange de dinainte sa te trezesti la viata? Esti absorbit de singuratate si nu poti face nimic ca sa schimbi cursul unei inchisori primejdios de nesfarsita. Esti ingropat in zeci de locuri pline de umbra. Ritmul se aude grav in plamanii tai uscati de desertul tacerii si ochii nu mai stiu sa ceara indurare. Vidul te atrage spre ordinea haotica ce te pierde, copile. Seminte neroditoare au crescut si te-au privat de soarta citita candva in zat de cafea. Tarasti amintiri care picteaza universul in negru si gri. Nu mai poti tine doi sori in palmele tale transcendente si albe . Peste tine se napustesc himere cu trupuri goale si de parca nu ar fi de ajuns iti pironesc glasul. Ai vrut sa traiesti cu atat de multa ardoare incat te-ai mistuit de unul singur pana la refuz. Daca ai fi tu din nou poate ca universul ar fi doar o stea cazatoare fara sens si imaculata. Ai fost ranit intr-o lupta prea mare fara a avea scut si arme. Peste aritmia si inegalitatea neregulata a sufletului ai asternut tacere. Aveai atat de multe de oferit…si nu e nimeni demn de splendoarea ce o poti oferi. Apa gandului te-a macinat treptat inundand sinusurile realitatii si ale moralitatii cu care ai reusit sa te transpui atat de usor in actorul ultimului act. Prezent, trecut, viitor, nu mai reprezinta pentru tine decat vagi repere de aer curat. Treci prin echinoctiuri de regasire spirituala, urci, cobori, iar urci si cazi, iar caderea e fatala de fiecare data precum un cutit infipt in partituri lipsite de muzicalitate. Esti plin de ghilimele! Nu are cine sa te mai scuture ca inainte si din prea multa dorinta…mori. Dar mori pentru ideea ta de fiecare data si asta te face sa continui sa fii tu. Ai in minte un geamantan plin de caramizile altor prizonieri ai drumului.  In tine totul e un amalgam de sare si tresarire. Te-ai mintit incontinuu ca vezi culori vii pe cand ele erau demonice. Pamantul pe care calci e lasciv si ursuz…nu te vrea. Incerci sa zbori cu aripi frante, din cand in cand, si in loc sa te inalti, cobori maiestuos spre abis. Porti mult prea mult gri in suflet; porti haine de fier ce te tin in loc, porti masti care-ti schimba armonia pe care poate inca n-ai cunoscut-o. Intotdeauna fericirea se va masura in grame de quartz si in glas de inger.

%d blogeri au apreciat asta: