egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

âme soeur

Alerg și mă cuibăresc în cea mai îndepărtată cameră a sufletului. Aici, mă izbesc de tine, într-un domino vizual și olfactiv tangibil. Toți porii îmi sunt căptușiți de entuziasmul drumului ce l-am străbătut până în acest punct. M-ai dezgropat prin chemare pentru ca mai apoi să mă inunzi și să mă posezi cu o forță ce mă pierde în tine. În lumea asta nu mai există cicatrici, fiindcă mirosul pielii tale le-a vindecat pe toate transformându-le în centrul energetic al astralului în care nu vom obosi nicicând. Ca un vârf de peniță îți simt sufletul ticăind pe platoșa unei vibrații ce ne transcede suflete uneori grele. Vom zbura împreuna într-o zi peste spații și existențe efemere. Mă stăpânești așa cum și eu te stăpânesc. Sufletele noastre pereche fac dragoste în simfonii cu ritmuri de alegro și mâinile ni se încolăcesc asemenea unor liene peste aripile crescânde. Strigătul de saxofon îmi îndreaptă privirea spre aura ta și simt cum vibrația picăturii de cafea sorbită ajunge încet de pe buzele tale în centrul meu median. TE AM! O pleopă este deja cucerită de un zâmbet, iar cealaltă mă urmărește în vis. Aș vrea să te strâng în somnul tău de aripi și astfel să nu las în urmă nici o dovadă a existenței noastre. Șoapta respirației tale mă scufundă într-o mare adâncă fără fund. Îmi fugi prin sângele-mi fierbinte și astfel îmi esti aproape, oriunde. Umbra ta e mimată de umbra mea și ciclul devine repetitiv și viceversa planând angelic prin cotidianul metafizic în care luptăm amândoi. Dacă dragostea ar avea sunet, am zbiera ca din gură de șarpe până la epuizare. Îți ating buzele…aștept răbdător să tragi cortinele magnitudinei de gânduri ce le intuim. Nimic în lumea asta nu poartă amprenta ta. Ni s-au amestecat cromozomii pasiunii și ai dedării de sine încât am reușit să naștem culori încă nedezvăluite în lumea asta searbădă. Mental și informațional ne mărturisim unul celuilalt păcatele dragostei noastre.  Versurile poeziei noastre le vom știi doar noi doi pentru eternitate.  Atom după atom ni se unesc sufletele și devenim cuantici prin definiția dezirabilă a mitului ce l-am creat, scenariu după scenariu. Închid ochii. Îmi simt și acum nările renăscând la zgomotul parfumului tău întaia oară. Încolăcește-te pe mine până ce soarele va apune și ne va regăsi la răsărit unul. Plutește cu mine iubito prin valuri, scufundă-te cu mine în nisipul ce este copleșit de povestea noastră; strigă cu mine în liniștea absolută și arzi în noi ecoul infinit al rândului ce ne apasă. Fără șovăire într-un timp și spațiu necompatibil momentan, noi doi am reușit să unim colțurile de sus și cele de jos ale preludiului perfect. M-ai readus la viață, te-am recunoscut după atât de mult timp…ești neschimbată.

Anunțuri

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: