egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Gând de Decembrie

M-ai căutat în alte lumi unde nu puteam ajunge fără să-mi pierd viața. Am ajuns căutându-te într-un vid inert lipsit de fantasme și fum. Investighez încă mirosul tău și-l absorb în buretele sunetului de rock. Îmi vine în cap o imagine demențială cu semne zodiacale seci. Privesc neștiutor și parcă respir cocaina cuvintelor amare pe care le-ai lăsat în urma ta. Era ridicol de simplu răspunsul ce-l așteptam, dar care n-a venit. Miile de butonașe pe care le-ai apăsat simultan au creat o cauză abisală in loc să vindece rănile pe care alte păsări phoenix le-au lăsat în urma lor pentru veșnicie. Am să te port în buzunarele ce-mi definesc singurătatea și cu siguranță am să te caut la nesfârșit fiindcă îmi lipsești. Mă ridic, mă cobor licărind luni și sori amenințați de stele căzătoare. Ideea de tine s-a născut odată cu viața pe care ai lăsat-o plutind neștiutoare pe o mare pe care nu era pregătită s-o cunoască poate vreodată. M-aș reîncarna în tine ca să te simt și mai apoi ca să te am pentru mine, doar pentru mine. Regăsesc bucăți din tine în picturi de siluete ademenitoare și regret că nu am apucat să-ti spun cât de mult îți iubesc pomeții arși de soarele angelic. Paharul de vin din care am gustat împreună stă neclintit și acum pe grumazul amintirilor mele. De la distanță văd un zâmbet aproape perfect, oare este al tău? Mă înșel și mă mint pentru a te avea prin alte femei trecătoare. Țintesc mult prea sus ai spune tu…doare să știi. Nu te-am mai văzut de o viață, de o viață de îndrăgostiți și mă sting într-o chimie devastatoare și pierdută  printre cărțile de joc cu care viața mă dezbină și mă cucerește într-un sentiment dejavuistic. Încercări lamentabile de a amesteca pe pânză culorile tale dau greș de fiecare dată fiindcă păstrezi în tine aroma altei vieți neîncăpătoare. Te-am iubit atăt de mult…femeie, iar tu m-ai lăsat să te aștern pe râuri de lacrimi. Lacrimile nu mai au puterea de a șterge, ele pot de acum doar să se joace cu conturul unui rămas bun. Te-ai salvat pe tine fără a vedea că eram deja salvați împreună. Fiecare iarnă aduce cu ea mai multă aducere aminte, mai multă deznădejde. Sintetic mă consolez cu brațele tale ținându-mă strâns până aproape de a-mi lua răsuflarea. Oare cine îți ține acum palma deschisă? Ne crescuseră aripi cu care puteam să înconjurăm pământul, iar tu te-ai temut de umbra lor. Oare știi cum e să te pierzi în alb? Mă înconjor adeseori cu locurile care ți-au păstrat parfumul angelo-demonic. Ești o bucată din mine pierdută în lumea asta mare…și nevăzut încă simți cum te ridic la cer ținându-te prizonieră în mine, în șoaptă.

Anunțuri

3 responses to “Gând de Decembrie

  1. Allexyanna 13 Decembrie 2014 la 12:31

    Intens gând de decembrie. 🙂
    Cert este că ai o muză care tinde spre domeniul fantasticului și probabil că toate aceste rânduri minunate sunt prea puține pentru a o descrie. Eu i-aș trimite o scrisoare pentru a-i mulțumi că există.

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: