egoverbal

Fructul oprit sau doar un alter ego.

Aripi deschise

O mie de râuri se revarsă în mine. O mie de voci strigă prin șoapta disperării durerea ce se petrece între trupurile noastre ce stau despărțite de spațiul conștient al altor oameni. O mie de sori te desenează în mine cu raze de dragoste și ură. Doar eu te simt așa cum te-ai născut a fi, femeie. Mă sfâșii ca să pătrunzi în mine și să-ți croiesc cale spre dominouri infinite, iar mai apoi doar tu mă poți coase într-o pânză perenă asemenea unei aurore mistuitoare. O mie de ghilimele îți susțin zborul asemenea unui ultim geamăt. Lângă coapsele tale fericirea stă tăcută așteptând să fie culeasă. Tresari, vibrezi, arzi totul în jurul tău și odată cu focul mă ai captiv în tornada sufletelor nerăbdătoare să moară încă o dată împreună. Acorduri scurte de chitară îmi readuc regina pe tabla vieții mele și o ascund în vârful peniței ce-mi prelungește mâna. Te aștern pe foaie, te aștern în gânduri și în suflet până când te voi așterne între brațele mele pentru totdeauna.  O mie de fulgere îți rostesc numele transpunându-l în lumina adonisului. Ochii cer lumină, iar buzele vor să înseteze de atâtea săruturi. Printre copaci străvezii și tomnatici tu pășești agale spre dorința-ți transpusă în realitate. Nimic nu mai este la fel. Furtuni, minuni, declarații și așteptare, pasiuni și nesaț, poze mentale și rouă de buze povestesc în cele mai mici detalii lumile noastre. Timpul ne joacă feste, dar îl putem opri doar dorindu-ne împreună ca acele unei pendule mult prea minuscule să se potihnească într-un prezent continuu și absent. Acum înțeleg, de ce unii dintre noi apar pe lumea asta…fiindcă nu pot trăi incompleți în alte dimensiuni fără sufletele lor. Poate că ne aflăm într-o antinomie exagerat de evidentă, dar noi nu știm decât să pășim unul către altul fără ca mai apoi să putem pleca așa cum am venit. Dualitatea devine singurul tot unitar pe care ni l-am dorit și ni-l dorim vreodată. Suntem unul și același, asemenea unei umbre purtată de vântul schimbării. Egocentrismul nostru nu are margini și totuși ne surprindem unul pe celălalt. Aerul, apa, materia se regăsește în acest tot. În bătăile liniare de acum ale sufletelor. Te simt și te am la nesfârșit. Mă simți și mă ai pentru totdeauna ca o rugă.

Anunțuri

One response to “Aripi deschise

  1. allexyanna 7 Octombrie 2014 la 13:46

    Profund…aceste randuri vor fi postate in „Joia altor puncte de vedere”. Inspiratie de frumos!

Stoarce neuronu'

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: