„Strigatul pe care il auzi deseori nu este doar vocea constiintei tale, el poate fi chiar samburele dorintei tale de a trai, umbrit de egoul tau numit umbra.”

 

„O flacără nu poate arde nicicând mai luminos decât un zâmbet pierdut printre nori; un foc de paie poate arde la nesfârșit în două inimi născute din același soare.”

Periplu

Rad, plang, ma gandesc, tin in mine furia si ura ce imi apasa madularele, as vrea sa soptesc, dar mi-e frica ca vocea nu-mi va fi auzita, tresalt la vibratiile undelor efemere de fericire, ma uit la scutul ce a ruginit si se sfarama lesne, incerc sa visez si ma trezesc cu aceeasi senzatie de gol in minte, astept sa desfac pe nesimtite inca un cadou oferit de destin, ma inec in aburul sperantei ce emana mirosul toxic al mortii, te sarut in amintire si iti fac aceeasi declaratie nebuna, ma sperii, tip si iremediabil ma declar intr-una din zile, nebun, incerc sa ard cu focul ce palpaie, zalele inca stralucitoare ale dementei sufletesti, ma rog sau incerc sa invoc zeul suprem, pornesc la drum visand ca fiecare zi aduce cu ea o noua viata, ma nasc si inconstient venerez dorinta de a muri, sunt etern si…pot zbura acum.

In viata…

In linistea serii agonizezi un gand ce e legat de-o amintire si nepasator te agati de franghia ce pe nesimtite e incolacita de ani buni in jurul gatului tau. Ai vrea sa te pierzi pe o plaja fina brazdata de vant, dar ai corpul ars de arsita dorintei ce te tine rastignit in cotidian. Incerci sa zbieri din ecoul nefiintei tale si acel cineva care trebuie sa te auda nu este niciodata acolo. Poate ca e doar extazul urii neexprimate de atata timp ce zace nemiloasa in umbra unui fir de par. Adulmeci printre straini mirosul ce candva te-a facut uimitor de fericit. Pastrezi totusi in memoria ta laxa un iz de femeie perfecta ce o idolatrizai din rarunchii fintei tale. Mori incet ca un dumnezeu ce esti si nu vrei sa te sacrifici dupa ce deja ai murit de nenumarate ori pentru idealul tau. Ai devenit propriul tau oracol ce prezice destinul altora si nu al tau. Fiecare zi pentru tine e o nastere din nou, o lectie pe care o repeti la nesfarsit. Cauti noi droguri si extazul ce te duce pe culmile ce ti le-ai propus a le escalada, dar esti tras in jos mereu si mereu de avalansa gandurilor tale. Singur iti tabacesti pielea sufletului ce a devenit deja rigid la orice mangaiere a furtunii. In fiecare zi esti o alta piesa de pe tabla de sah a ascendentului ce-ti vegheaza umbra efemera. Tanjesti la dragoste, dar esti sortit sa nu o ai din grija absurda a unei puteri cosmice…te razvratesti si cu stupoare afli ca traiesti.

Eclipsa

Ajungi cate-odata sa te lupti cu singuratatea din tine si mai ales cu cea din sufletele oamenilor. Dezgropi tacut securea ce o ingropasei cu atat de multa ura si iti ineci amarul ascutindu-i taisul ce candva l-ai folosit drept scut impotriva amintirilor si a gandurilor. Iti intorci privirea ce reflecta lumina cautatoare a mintii, dar totul devine incetosat fiindca sufletul ti-e singur.

Asta esti tu, te zbati intre doua realitati ce pentru tine sunt uneori paralele, iar alteori distorsionate de o soapta venita din neantul viitorului  ca si cum soarta te mai alina din cand in cand, mort fiind, cu deliciul placerii. Esti ca un orb ce-i mut si ca un mut ce-i orb…iti cauti fericirea si implinirea in vietile celorlalti, numai in tine nu privesti atat de adanc incat sa stergi urma demonilor ce-ti provoaca igrasia inimii.

Esti singur, asa si? crezi ca cuiva  ii va pasa de asta? Te-ai nascut singur si chiar ai luptat pentru asta gemand o limba pierduta, tot singur ai sa pleci, plangandu-ti existenta, in eternitatea ce ne e data tuturor poate spre implinirea unui scop apocaliptico-divin. E ca si cum te nasti inecandu-te in viata si apoi mori inviind in nefiinta. Privind per ansamblu este natural ca individ sa fi solitar, dar in acelasi timp atunci cand sufletul ti-e  singur, o mie de lumi si universuri te-apasa nepasandu-le de firava ta viata. Paradoxal chiar, nu?

Echo

Lose your brain cells inside your soul and fight to find serenity in memories. Release the glory that you had in the abyss of broken glass that’s in the eyes of loneliness, expect redemption beyond the grave where you we’re born. Let the day begin in stars that follow the path of your desire and pass the words amunition to heart killers. Embrace love hurricanes like you’ll never do it, before the death angel comes. Be the master of the wish and never wear the crown of reality thorns. Always be the thunder of the gods and love gently like winter wind. Be the giant monster that’s unborn yet in your veins, release the spirit of insanity that heal your wounds. Read once again the bok that’s written in the blood of broken leafs. Let light inside the corpse you carry on and on, don’t be afraid to kill the giant thought of serpent god that never ends. You’re just the dreams of thousand worlds…that you will be my friend.

Delir

Freamat de soapte

In arsita luminii

Ce ne e data spre simtire

Searbada lacrima suspina.

Rugi ce poarta vina

Pe umerii iertarii

Se-ascund in zapis de lumina

Si sfasie tacerea.

O cicatrice astazi reapare

Din mostenirea ce-ti e data

Sfasietor de palida-i lumina

Si tu…n-ai fost sa fi vreodata.